Au fost odată doi oameni care s-au întâlnit într-un moment nepotrivit.
El era încă rănit din trecut.
Ea învățase să nu mai aștepte prea mult de la nimeni.
La început, totul a fost simplu. Vorbe, zâmbete, liniște. Dar, pe măsură ce timpul trecea, au început să apară și fricile — tăceri mai lungi, neînțelegeri, momente în care ar fi fost mai ușor să plece.
De câteva ori, chiar au vrut să renunțe.
Dar de fiecare dată, unul dintre ei făcea un pas înapoi spre celălalt.
Nu pentru că era ușor.
Nu pentru că era perfect.
Ci pentru că, dincolo de orgolii și temeri, simțeau că merită.
Într-o seară, după o discuție lungă, ea l-a întrebat:
— De ce mai ești aici?
El a zâmbit obosit:
— Pentru că aleg să fiu.
Și în acel moment, a înțeles.
Dragostea nu înseamnă să nu existe probleme.
Înseamnă să alegi, din nou și din nou, să nu pleci.
