În fiecare dimineață, Ioana își începea ziua spunând același lucru:
— Poate mâine o să fiu mai fericită.
Aștepta mereu ceva. Un moment mai bun, mai mulți bani, mai puține probleme, o veste care să îi schimbe starea.
Într-o zi, în drum spre casă, s-a oprit într-o cafenea mică. La masa de lângă ea, un bătrân citea liniștit și zâmbea privind ploaia.
Curioasă, l-a întrebat:
— Cum puteți să păreți atât de împăcat într-o zi atât de mohorâtă?
El a zâmbit și i-a răspuns simplu:
— Pentru că am încetat să mai aștept fericirea și am început să o construiesc.
În acea seară, Ioana a făcut ceva diferit.
Și-a sunat o prietenă veche.
A ieșit la o plimbare fără grabă.
Și-a cumpărat florile pe care mereu spunea că le merită „altădată”.
Nu viața se schimbase peste noapte.
Dar ea da.
Și atunci a înțeles că fericirea nu vine mereu din lucruri mari. Uneori începe din alegerile mici pe care le faci pentru tine, în fiecare zi.
