Poveste inspirată din el:
La 45 de ani, Mihai avea impresia că cele mai bune momente au rămas în urmă. Tinerețea, marile visuri, oportunitățile.
Într-o zi, răsfoind un album vechi, a găsit o fotografie de acum 20 de ani. Și-a amintit că și atunci credea că a ratat multe lucruri.
A zâmbit.
Pentru că între timp trăise experiențe pe care nici nu și le imaginase atunci: oameni noi, locuri noi, bucurii neașteptate.
Atunci a înțeles ceva simplu: de fiecare dată când credea că povestea lui ajunsese la cel mai bun capitol, viața îi pregătea unul și mai frumos.
Viitorul nu era o pagină goală.
Era un capitol care aștepta să fie scris.
