A pierdut ceva important.
Nu brusc, nu dramatic — ci încet, pe nesimțite.
Un job care nu îl mai împlinea.
O relație care devenise doar obișnuință.
Un plan care nu s-a mai întâmplat.
La început a simțit gol.
Apoi frustrare.
Apoi întrebarea aceea care nu îi dădea pace: „Și acum ce fac?”
Pentru o vreme, nu a făcut nimic.
Și tocmai în liniștea aia, a început să se audă pe el.
Nu ce „trebuie”. Nu ce „se așteaptă”. Ci ce vrea cu adevărat.
Și-a dat seama că nu pierduse tot.
Pierduse doar ce nu mai era pentru el.
Și, fără să-și dea seama, nu era la finalul unui drum…
ci la începutul unuia mai sincer.
