Poveste inspirată:
Mult timp, Bianca a crezut că iubirea înseamnă să ofere tot.
Timpul ei. Energia ei. Liniștea ei.
Spunea mereu „da”, chiar și atunci când sufletul îi șoptea „nu”. Încerca să îi facă pe toți fericiți, uitând că și ea conta.
Într-o zi, după o perioadă grea, s-a privit în oglindă și aproape că nu s-a mai recunoscut.
Undeva pe drum, se pierduse pe sine.
A început cu lucruri mici.
A învățat să spună ce simte.
Să nu mai accepte mai puțin decât merită.
Să petreacă timp cu ea fără vinovăție.
Și, surprinzător, când a început să se respecte și să se iubească pe ea însăși, și relațiile din jur s-au schimbat.
A înțeles atunci ceva simplu:
Iubirea adevărată nu te face să te pierzi. Te ajută să te regăsești.
