Poveste inspirată din el:
Mereu era pe fugă.
Cafeaua băută în grabă. Mesajele trimise fără să citească bine. Mese rapide, zile rapide, luni care treceau fără să le simtă.
Andrei avea impresia că trăiește… dar, de fapt, doar alerga dintr-un lucru în altul.
Într-o dimineață, mașina i s-a stricat înainte de serviciu. Nervos, a pornit pe jos spre centru. Pentru prima dată după mult timp, nu avea căști în urechi și nici ochii în telefon.
Atunci a observat lucruri simple: mirosul de cafea dintr-o cafenea mică, un copil care râdea fără motiv, frunzele mișcate de vânt.
Lucruri care erau acolo în fiecare zi.
Doar că el nu mai era prezent să le vadă.
În seara aceea, stând pe balcon fără grabă și fără zgomot, a realizat ceva simplu:
Viața nu îi cerea să fugă mai repede.
Îi cerea doar să fie acolo când se întâmplă.
