Poveste inspirată:
În fiecare seară, Daniel bifa încă o zi în calendar și ofta. Săptămânile treceau repede, dar avea senzația că toate seamănă între ele.
Muncă, drum, telefon, somn. Din nou și din nou.
Într-o dimineață, în drum spre casă, a observat un bătrân care hrănea porumbeii în parc și zâmbea de parcă trăia cel mai frumos moment din lume.
S-a oprit și l-a privit câteva clipe.
Atunci și-a dat seama că frumusețea unei zile nu stă în cât de lungă este, ci în ce alegi să pui în ea.
Un telefon dat cuiva drag.
Un apus privit în liniște.
Un gest bun făcut fără motiv.
Din acea zi, Daniel a încetat să mai aștepte weekendul sau vacanța ca să simtă că trăiește.
A început să facă fiecare zi să însemne ceva.
Și viața i s-a schimbat.
