Toată viața, Ioana a încercat să găsească explicații pentru lucrurile care nu îi ieșeau.
De ce unele uși se închid?
De ce unii oameni pleacă?
De ce unele visuri se amână?
Credea că dacă va găsi răspunsul perfect, va găsi și liniștea.
Anii au trecut, iar într-o zi, privind în urmă, a observat ceva: întrebările ei se schimbaseră.
Nu mai întreba „De ce mi s-a întâmplat asta?”, ci „Ce am învățat din asta?”
Nu mai căuta vinovați. Căuta sens.
Atunci a înțeles că unele lecții nu pot fi primite la începutul drumului. Trebuie mai întâi să crești, să treci prin experiențe, să devii alt om.
Pentru că viața nu ne oferă mereu răspunsurile când le cerem.
Uneori ne pregătește pe noi ca să le putem primi.
