Într-un sat liniștit, trăia un tânăr care visa să plece și să-și schimbe viața. În fiecare zi spunea: „Mâine voi începe.” Dar mâine devenea mereu alt mâine.
Într-o dimineață, a întâlnit un bătrân care lucra la o grădină plină de flori. L-a întrebat cum a reușit să creeze un loc atât de frumos.
Bătrânul a zâmbit și i-a spus: „Am plantat câte puțin, în fiecare zi. Nu am așteptat să fie vremea perfectă. Uneori ploua, alteori era frig… dar am continuat.”
Tânărul a înțeles atunci că nu lipsa momentului potrivit îl ținea pe loc, ci lipsa primului pas.
În acea zi, nu a mai așteptat „mâine”.
