Poveste inspirată:
În spatele casei bunicilor, Irina plantase într-o primăvară un mic pom. Era atât de firav încât părea că orice vânt mai puternic l-ar putea rupe.
În fiecare zi mergea să-l ude și îl privea cu speranță.
Dar săptămânile treceau și nu vedea nicio schimbare.
Într-o zi, dezamăgită, i-a spus bunicului:
— Cred că nu va crește niciodată.
El a zâmbit și i-a răspuns:
— Cele mai frumoase lucruri cresc în liniște.
Au trecut lunile, apoi anotimpurile. Pomul a prins rădăcini, a devenit mai puternic și, într-o zi de vară, a făcut primele fructe.
Atunci Irina a înțeles că frumusețea nu stă în graba rezultatului, ci în răbdarea drumului.
La fel sunt și oamenii, visele și reușitele.
Au nevoie de timp, grijă și încredere.
