Uneori, liniștea pe care o cauți în ceilalți începe atunci când înveți să fii bine cu tine.
Mult timp, ea a crezut că liniștea vine din exterior.
Avea nevoie de un mesaj ca să știe că este importantă.
De o îmbrățișare ca să simtă că este iubită.
De prezența cuiva ca să nu se mai simtă singură.
Și, fără să-și dea seama, ajunsese să fugă mereu de propriile gânduri.
Într-o seară, telefonul nu a mai sunat. Nu a mai așteptat pe nimeni. Nu a mai încercat să umple tăcerea.
A rămas doar ea cu ea.
La început, liniștea a durut.
Apoi, încet, a început să o asculte.
A înțeles că nu trebuia să fie aleasă de toată lumea ca să aibă valoare.
Nu trebuia să primească mereu răspunsuri ca să fie împăcată.
Și nu trebuia să țină oameni lângă ea doar de frica singurătății.
În acea seară, pentru prima dată după mult timp, a zâmbit fără să aibă nevoie de un motiv venit de la altcineva.
Și atunci a înțeles:
Liniștea nu înseamnă să nu mai ai pe nimeni.
Înseamnă să nu te mai pierzi pe tine atunci când cineva pleacă. 🖤




