CUM AU DEVENIT HOREA, CLOȘCA ȘI CRIȘAN MARTIRI AI NAȚIUNII DIN REBELI SOCIALI?
Răscoala din 1784 nu a fost, la origini, o luptă pentru unire sau pentru un stat românesc, ci o explozie disperată de furie socială. Cum s-a transformat un război al sărăciei într-un simbol pur național? Documentele istorice din arhive ne spun o poveste complex
În secolul al XVIII-lea, Transilvania era un butoi cu pulbere, nu din cauza granițelor, ci din cauza abuzurilor. Iobagii români erau striviți de „robotă” (munca forțată) și de taxe insuportabile. Scânteia nu a fost un ideal național, ci o speranță: aceea că, înrolându-se în regimentele de graniță ale Împăratului Iosif al II-lea, vor scăpa de nobilime. Horea (Vasile Ursu Nicola) a mers la Viena de patru ori pentru a cere dreptate socială, dovedind o loialitate clară față de coroana habsburgică.
Ultimatumul trimis nobililor refugiați la Deva (11 noiembrie 1784) dovedește clar caracterul pur social. Revendicările erau radicale, dar nu naționale: „Nobilime să nu mai fie; nobilii să-și părăsească moșiile; ei să plătească impozit ca poporul de rând; pământurile să se împartă”. Niciun cuvânt despre unirea cu Țara Românească. Era o luptă de clasă pură: cei fără drepturi împotriva celor care aveau totul.
Deși motivația a fost eradicarea iobăgiei, conflictul a căpătat o tentă etnică dintr-un motiv demografic: în Transilvania acelei epoci, clasa asuprită (iobagii) era formată covârșitor din români, în timp ce clasa asupritoare era formată din maghiari. Astfel, o luptă pentru pâine și libertate s-a transformat într-un masacru cu tentă etnică la nivelul percepției locale.
Transformarea celor trei în martiri naționali s-a produs zeci de ani mai târziu. Generația pașoptistă, prin Nicolae Bălcescu, avea nevoie de eroi fondatori pentru a legitima lupta de emancipare a românilor. Au reinterpretat 1784 printr-o lentilă naționalistă. Titlul de „Horea Rex Daciae” a fost de fapt o invenție a nobililor maghiari pentru a-l acuza de trădare de stat. Ulterior, istoriografia a cimentat acest mit, absolut esențial pentru coeziunea națională a românilor ardeleni.
Rebeliunea a fost înecată în sânge. Crișan (Marcu Giurgiu) s-a spânzurat în închisoarea din Alba Iulia pe 13 februarie 1785. Horea și Cloșca (Ion Oargă) au fost trași pe roată pe 28 februarie 1785. Jertfa lor a zguduit Europa, forțându-l pe împărat să abroge legarea de glie a iobagilor.
Pentru noi, Horea, Cloșca și Crișan sunt eroi naționali absoluți, jertfiți pentru România Mare.
Aceasta e lecția învățată.
